Care sunt gândurile din timpul curselor și cum te motivează să continui atunci când apar dificultăți?
În timpul antrenamentelor pentru Ironman traversez diverse stări. La începutul cursei apare un sentiment de nerăbdare, pentru că sunt la capătul multor luni de antrenament greu și pentru că știu că a venit ziua în care toate eforturile trebuie să aibă rezultat. Sentimentul durează până în momentul startului. Odată ce am început, fiecare probă vine cu gândurile ei. La înot încerc să fiu cât mai eficient pentru a-mi conserva energia, fiind proba pe care o stăpânesc cel mai puțin. Pe bicicletă, care reprezintă cea mai mare parte a timpului din cursă, mă lupt cu mine, cât și cu natura. În final, alergatul este disciplina mea preferată. La alergare îmi place să descompun cei 42,2 km în distanțe mai mici, de exemplu, în secțiuni de 6 km care corespund unei ture de lac Herăstrău. Este traseul pe care m-am antrenat de multe ori. Dacă pe parcurs simt că sunt obosit și nu mai pot, mă motivez cu gândul că ceea ce urmează reprezintă doar câteva ture de lac Herăstrău. Bineînțeles, sunt și alte elemente ce mă motivează să continui, cum ar fi: linia de finish, încurajările suporterilor de pe margine sau familia și prietenii ce mă așteaptă la final.
Are pregătirea pentru competiție și efecte negative?
Cu siguranță, ca orice alt lucru, există o limită la care trebuie să știi când să pui stop. Uneori trebuie să accepți că un antrenament programat nu va fi făcut, din diverse motive, iar alteori trebuie să accepți că este o zi mai rea. Deși aveai planificat un antrenament greu va trebui să te mulțumești cu unul scurt și mai puțin intens. Fiind vorba de multe ore de antrenament, mai devreme sau mai târziu se resimte o uzură psihică, cât și fizică. Pe plan fizic, cel mai mare risc este la nivelul articulațiilor, fiind cele mai afectate de efort, mai ales la alergare. Pot apărea și accidentări, cel mai des întâlnite fiind la alergare sau la bicicletă. În România, practicanții de ciclism pe șosea nu sunt întotdeauna respectați sau protejați de riscul unor accidentări cauzate de neatenția șoferilor. Atât eu, cât și câțiva prieteni ne-am ales cu accidentări mai mult sau mai puțin grave. Așa cum am spus mereu, pentru a putea practica acest sport sunt riscuri care trebuie asumate.
Poate reprezenta triatlonul un efort financiar?
Este un sport ce poate fi practicat de către oricine, în care poți debuta cu un buget mai redus și apoi poți investi în echipamente mai scumpe. Pe lângă echipamentul necesar, despre care am putea discuta zile întregi, trebuie achitată și o taxă de participare la competiții. Ca în orice domeniu sau hobby, performanța necesită echipamente foarte bune și implicit scumpe. Ca exemplu, în ultimii 10 ani bicicletele au evoluat foarte mult, astăzi fiind disponibile tuturor biciclete cu echipări de top și cadre aerodinamice, al căror preț poate ajunge ușor să depășească prețul unei mașini. Costul echipamentelor crește odată cu nivelul de performanță la care vrei să ajungi. De la câteva sute de euro (echipament pentru triatloane scurte), la câteva mii de euro (echipament pentru triatlon pe distanță lungă). Aș spune deci că triatlonul poate fi practicat de oricine, dar este nevoie de o condiție minimă financiară pentru a progresa.
Pregătirea pentru competiție este dificilă. Dar cât de dificilă este îmbinarea ei cu familia, cariera, prietenii și alte priorități?
Pentru toți ziua are 24 de ore. Astfel, este vorba de o alegere de făcut, de o eficientizare a fiecărei clipe și despre a găsi echilibrul între toate activitățile planificate. Mi-am propus ca acest hobby să nu penalizeze timpul petrecut cu familia sau munca. Găsesc în sport o relaxare, care îmi permite în ciuda activității fizice, să mă odihnesc și să mă relaxez psihic. Astfel, am încercat mereu să fiu cât mai organizat, să comunic mult cu cei din jur și să mă organizez mereu în avans pentru a putea fructifica fiecare clipă. Spuneam mai devreme că un plan de antrenament pentru Ironman se poate întinde pe o durată de 6 luni. Practic, când decid să mă înscriu la o astfel de competiție, îmi fac un plan de antrenament în avans pentru următoarele 6 luni. Asta îmi permite să organizez totul în avans și să îmi planific bine timpul. Acasă am fost mereu structurat și am împărțit cu soția tot ce avem de făcut, astfel încât să putem organiza totul din timp – concedii, city-break-uri, activități cotidiene. La muncă este vorba despre eficiență și finalizarea task-urilor la timp, deoarece ele sunt urmate de antrenament sau de treabă acasă. De multe ori, problemele complicate de la birou își găsesc rezolvarea în timpul antrenamentelor. Atunci sunt singur și cu mintea limpede şi pot identifica cele mai bune soluții. În plus, trezitul de dimineață mă ajută. Am o cu totul altă energie după un antrenament matinal, energie care schimbă în bine dinamica zilei. Am renunțat și la televizor în ultimii ani, ceea ce este un câștig enorm de timp.
Nu în ultimul rând, un aspect foarte important este că beneficiez de susținerea familiei. Faptul că am avut suportul ei, atât în organizarea antrenamentelor, cât și în activitatea cotidiană, reprezintă un factor major în rezultatele sportului de anduranță. Timpul pentru ieșiri și socializare este mai puțin și i-am păstrat doar pe prietenii apropiați, de care mă leagă aceleași principii, valori și pe care atunci când îi văd îmi transmit energie pozitivă. Cu unii mă antrenez zilnic, iar cu alții mă văd la final de săptămână pentru socializare. Și, poate un aspect important, sunt fericit și că am prieteni care aleargă sau înoată datorită pasiunii mele pentru sport.
