O discuţie despre lucrurile mici care, uneori, sunt cele care contează cel mai mult în viaţa noastră.

AR: Ce ne poţi spune Marius despre începuturile tale în ale voluntariatului?

MF: Primele mele acțiuni de voluntariat au început în primul an de facultate, când eram în căutarea unui mediu în care sa îmi pot exersa abilitățile artistice, pe care să le pot combina cu digitalul. Așa am descoperit un ONG studențesc, BOS - Business Organization for Students. ONG-ul funcționează ca o adevărata companie, fiind împărțit pe departamente, în care fiecare membru este ales în funcție de abilitățile sale. Organizația are manageri, președinte şi chiar un Board of Advisors. Lucrurile sunt foarte bine structurate, iar mediul de acolo ne oferea tuturor posibilitatea să învățăm unii de la ceilalți, să greșim şi să învățăm din greșeli, în timp ce construiam împreună proiecte educaționale pentru studenți. Experiența într-un astfel de ONG ajută foarte mult un tânăr aflat la început de drum şi pot spune că mi-a definit cariera.

Din 2008 până în 2018, prin intermediul Brigăzii de Voluntari, am avut ocazia să coordonez sute de echipe de voluntari care organizau festivaluri, concerte, evenimente culturale, sportive şi multe altele. Cei care frecventează astfel de evenimente sigur au interacționat cu membrii acestei organizații, care formează tineri dornici să învețe ce înseamnă industria organizatoare de evenimente. Adevărul este că am intrat în acest grup din dorința de a fi de cealaltă parte a scenei, să pot vedea partea mai puţin cunoscută a unui concert / festival, însă totul s-a dovedit a fi mai mult de atât.
Pe lângă faptul că făceam parte dintr-un grup destul de cool, am învățat să găsesc soluții rapide la probleme şi situații limită, am reușit să trec peste teama de a vorbi cu persoanele necunoscute și peste firea mea timidă, am deprins foarte multe abilități care m-au ajutat în carieră și care au contribuit la creșterea şi evoluția mea. Mai mult, alături de colegii mei din organizație, am creat propriul festival, făcut de voluntari pentru voluntari, indiferent de tipul de voluntariat în care erau implicați. Timp de 3 zile am organizat o multitudine de workshop-uri, ateliere de creație și chiar un concert.

AR: Care a fost cea mai frumoasă încurajare pe care ai primit-o până acum?

MF: La prima ediție 100K Walk, cea la care am participat, a fost necesar să parcurgem 100 de kilometri, pe jos, în plimbare, timp de 2 zile. Fiecare kilometru finalizat se transforma într-o ora de terapie pentru copiii cu autism. Un demers pe cât de simplu pare, pe atât de complicat s-a dovedit a fi, însă fiecare participant a reușit să se mobilizeze și să își ducă la bun sfârșit misiunea. Deși a fost multă suferință fizică și o luptă continuă cu propriile gânduri, nimeni nu a renunțat.
Lucrul care ne-a surprins cel mai tare după această prima ediție a fost reacția și susținerea oamenilor. Pe unii îi cunoșteam, pe alții nu. Întotdeauna am crezut că fiecare dintre noi trăiește în bula lui, cu 2-3 oameni care ne susțin și cam atât. Evenimentul acesta m-a făcut să îmi deschid ochii și să văd lucrurile altfel.