IG: Povestiți-ne puțin despre dumneavoastră. Cum de v-ați început activitatea în ONG?
GA: Mă întorc în timp, 30 de ani în urmă, când practic am început o nouă viață, odată cu România proaspăt ieșită din coșmarul dictaturii comuniste. Când i-am văzut pe copiii acelui crunt regim politic, am știut că am treabă de făcut, că avem, cu toții, o țară de reconstruit. Erau zilele în care imaginile din orfelinatele românești șocau întreaga lume. Am început, așadar cu activități de intervenție imediată, vorbeam despre salvarea copiilor abandonați, exploatați prin muncă, care purtau traume grele. Nimic însă nu s-ar fi rezolvat doar cu ajutor de urgență, trebuiau gândite programe integrate, complexe, care să corecteze cauzele sociale pentru care drepturile copiilor nu erau, de fapt, garantate. Așa s-a născut „Salvați Copiii” România.
IG: Lucrați de 30 de ani la „Salvați Copiii”. Educația din școli, din urmă cu 30 de ani, când dumneavoastră v-ați început activitatea la „Salvați Copiii”, versus educația din 2021: ce s-a schimbat?
GA: Nu împărtășesc pesimismul absolut, că nu s-a schimbat nimic sau că s-a schimbat în mai rău, dar nici optimistă nu pot fi. Ce nu s-a schimbat este bugetul infim, raportat la PIB, alocat educației. Nu doar că nu atingem, nici cu acest buget pentru 2022, dezirabilul 6% din PIB, dar ne situăm sub 2,5%. Asta arată, de fapt, că educația nu e o prioritate de politici publice, ori, tocmai de educație depind toate celelalte, inclusiv un vot responsabil, o societate funcțională, un nivel de trai decent.
IG: Educația se face în școli. Dar ce se întâmplă după? Spuneți-ne despre programele „Școală după Școală”. De unde nevoia unor astfel de centre?
GA: „Salvați Copiii” militează pentru programul „Școală după Școală” în toate unitățile de învățământ, pentru că e nevoie de programe complexe, integrate, dacă chiar urmărim indicatori sociali și de calitate. Este crucial pentru copiii vulnerabili să aibă acces la sprijin educațional, psihologic și social. Masa caldă pe care o mănâncă în centrele „Salvați Copiii” este, pentru familii, o necesitate.
Programele de recuperare educațională garantează că acești copii au acces real la educație, nu doar pe hârtie, și, mai mult, că pot ieși din comunitățile marginale. România e țara în care transferurile sociale, adică posibilitatea de a rupe cercul vicios al sărăciei educaționale și de a schimba, astfel, clasa socială, sunt la un nivel minim. De aici, necesitatea de a gândi politici publice susținute, care să aibă continuitate și care să le dea copiilor vulnerabili pârghii prin care să poată sparge cercul vicios al sărăciei.
IG: Care este rata de succes al acestor programe? Sunt ele suficiente?
GA: Vă dau mai întâi niște numere. În ultimii 20 de ani, de când „Salvați Copiii” are programele de reintegrare educațională:
- 58.868 de copii au beneficiat de sprijin socio-economic, pentru a putea fi integrați educațional și pentru a preveni abandonul școlar al copiilor vulnerabili;
- 39.444 de copii au fost incluși în programul „Școala după Școală” și de educație remedială;
- 9.349 de copii au participat la „Grădinițele Estivale”;
- 4.624 de copii au fost recuperați educațional, prin programul „A Doua Șansă”.
În primele 11 luni ale anului 2021, un an marcat de criză sanitară, care i-a expus riscului de excluziune socială tocmai pe cei mai vulnerabili, Organizația „Salvați Copiii” și-a intensificat programele de reinserție și sprijin socio-pedagogic astfel:
- 5.946 de copii au beneficiat de suport în programul de prevenire a abandonului școlar prin activități de tip „Școala după Școală și Educație remedială”;
- 23.400 de copii au beneficiat de servicii educaționale îmbunătățite, ca urmare a formării cadrelor didactice (477 specialiști formați) și primirii de dispozitive necesare învățării online, rechizite și produse igienico-sanitare (54 de școli dotate);
- 748 de copii au beneficiat de suport în programul„ Grădinițe Estivale”;
- 248 de copii au fost reintegrați prin programul „A Doua Șansă”.