Despre cum aprindem lumina!

Andreea Rădulescu, Renault Group, contributor kilometrulbine.ro, în dialog cu Lucian Spătaru parte a Renault Technologie Roumanie.

În acest interviu îl vom cunoaște pe Lucian Spătaru care, la scurt timp după ce a absolvit Facultatea de Inginerie Electrică din cadrul Politehnicii București, a început să lucreze pentru Renault Technologie Roumanie. Timp de 10 ani a lucrat în cadrul departamentului de dezvoltare software control motor termic, având pe rând responsabilități de inginer, șef de proiect și apoi șef de echipă. Din 2017, lucrează ca șef de echipă și contribuie la dezvoltarea activităților software și hardware pentru tracțiunea vehiculului electric în cadrul Centrului Tehnic Titu. 

Lucian, cum a început povestea ta ca voluntar? 

Ca mulți dintre noi, donam obiecte și bani către diverse asociații, însă rareori aveam ocazia să fiu aproape de beneficiari și să văd care sunt „efectele” produse de gestul meu. Simțeam că pot să mă implic și să fac mai mult, așa că, la finalul anului 2018, m-am alăturat grupului Aprindem Lumina!, un grup inițiat pe Facebook de către Marian Iordache, Mihai Tăsică și Ștefan Olteanu. Scopul lor de atunci a fost să aducă lumină la propriu în casa unei familii din Predești. Am fost bucuros să fac parte din această inițiativă, pentru că am putut urmări fiecare pas al acțiunii, de la starea inițială a casei, până la montarea panourilor. Fără să mai vorbesc că, la final, am împărtășit cu familia bucuria momentului când au aprins lumina. După această primă acțiune pe care am făcut-o împreună, am rămas implicat în toate acțiunile pe care le-au avut.

Ce proiect te-a impresionat cel mai mult și ți-a rămas în suflet? 

Ținem foarte mult la toate proiectele noastre și la toți oamenii pe care i-am ajutat. Toți aceștia fac parte acum din Aprindem Lumina! și este emoționant să primim vești despre fiecare. Două povești însă pot spune că rămân cel mai aproape de sufletul meu. 

Pentru primul proiect, cel care a dat și numele grupului, am decis să luminăm casa în care trăiau doi copii aflați în grija mătușii lor. Racordarea la rețeaua electrică costa enorm, așa că am ales de la început panourile solare. Am definit caietul de sarcini și am discutat cu mai mulți furnizori. O firmă s-a alăturat cauzei noastre: a oferit 6 panouri solare și echipamente electronice de foarte bună calitate, la preț de producător. În plus, au realizat transportul și instalarea la locație cu titlu gratuit. Și datorită lor, rezultatul a fost unul spectaculos: de la intenția de a asigura lumină într-o cameră, am reușit să punem becuri în toată casa, să alimentăm un radio și un frigider. Sistemul montat este unul performant și permite alimentarea tuturor consumatorilor menționați inclusiv pe timp de iarnă, când prezența soarelui este limitată. A fost un succes total care ne-a dat curajul să lansăm și alte acțiuni pe viitor. 

Un alt moment foarte provocator pentru noi a fost acela în care am aflat că o colegă din școala generală a născut o fetiță cu Sindromul Down. Micuța avea mai multe complicații și era nevoie urgentă de o serie de intervenții medicale, printre care și o operație pe inimă. Este al treilea copil al unei familii obișnuite, ale cărei rezerve financiare s-au epuizat rapid după nașterea fetiței. Urgența subiectului era majoră și singura soluție dată de medici era o intervenție costisitoare în regim privat. Colegii mei au acceptat provocarea și am fost martorii unei mobilizări extraordinare pe grup. Deși ne aflam la începutul pandemiei, în acea perioadă plină de temeri și nesiguranță cu privire la viitorul locurilor de muncă, oamenii au făcut donații generoase în regim de urgență. Am reușit să acoperim cheltuielile pentru mai multe investigații și pentru operația pe inimă, care ne-a ținut pe toți cu sufletul la gură. Urmărim în continuare evoluția fetiței și ne-am bucurat enorm când am primit poze de la aniversarea de 1 an. Pe tortul ei scria, pe bună dreptate: Sunt o luptătoare!

De ce s-ar apuca cineva de voluntariat? Ce sfat le-ar da celor care vor sa facă asta? 

În copilărie am ascultat cu toții povești în care se arată că binele nu rămâne fără răsplată, și era atât de minunat atunci, nu-i așa? În realitate, fiecare poate să decidă pentru el care îi este răsplata și ce anume îl motivează să acționeze. Și pentru că am vorbit despre povești, închei cu o pildă care mi-a plăcut: 

Se spune că, într-o zi, pădurea a început să ardă. Toate animalele, speriate, au fugit care încotro. Păsările și-au părăsit cuiburile și au zburat în înaltul cerului, veverițele și-au abandonat scorburile și s-au întrecut în salturi până la marginea pădurii, căprioarele și-au lăsat adăposturile și s-au grăbit spre aer curat, șerpii s-au târât cu repeziciune către zonele sigure. Doar o pasăre micuță a pornit în grabă către râu. A luat apă în cioc și a zburat repede înapoi, către pădure. Acolo unde ardea focul mai tare, ea dădea drumul apei din cioc și o pornea înapoi spre râu. A făcut așa o mulțime de drumuri, până când, epuizată, s-a oprit pe o pajiște de lângă pădure. Văzând-o, un urs a întrebat-o: 

„Ești nebună, tu nu îți dai seama ca nu ai fi putut stinge focul nici într-o mie de ani?” 

„Știu, a zis pasărea. Dar eu mi-am făcut partea.” 

Câteodată suntem copleșiți de amploarea dificultăților din jurul nostru. Poate că nu îi putem ajuta pe toți cei care au nevoie. Cu siguranță există instituții mai puternice care o fac mai bine, dar până la urmă, poate că asta ni se cere în viață: să ne facem partea. Exact asta fac si membrii acestui grup de pe Facebook, Aprindem Lumina! 

Sursă foto: arhivă personală

Un articol realizat de Rădulescu Andreea, Corporate Digital Communications Manager Renault Group România