1. Cum a evoluat programul Eroii Internetului de la lansare și ce impact a avut asupra copiilor și părinților care au participat până acum?

În ultimii ani, lumea digitală a devenit spațiul în care copiii învață, socializează, creează și își construiesc identitatea. Dar, în același timp, este și un spațiu în care manipularea, dezinformarea și expunerea la conținut dăunător se pot produce rapid și aproape invizibil.

Acum 6 ani foarte puțini profesori sau părinți știau cum să abordeze aceste subiecte cu copiii. Proiectul Eroii Internetului susținut de Google.org a apărut din această realitate. La început a fost un program de formare pentru profesori, gândit ca un instrument practic de siguranță online. În timp, s-a transformat într-o mișcare națională de educație digitală. Peste 30.000 de profesori au fost formați, iar prin ei, peste un milion de elevi au ajuns să înțeleagă mai bine cum funcționează lumea digitală în care cresc.

Am dezvoltat resurse adaptate pe grupe de vârstă – de la preșcolari până la liceeni, am creat materiale video animate, am lansat competiția Eroii Internetului și am extins programul către familii prin webinarii gratuite pentru părinți.

Din 2022, programul beneficiază și de parteneriatul cu Poliția Română, prin Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității și Departamentul de Siguranță Școlară. Polițiștii vizitează școli din toată țara și prezintă elevilor, prin intermediul programului, principalele riscuri din online și modalități de contracarare. Copiii au acum nu doar instrumente educaționale, ci și un sprijin instituțional real.

2. În ce mod reușește Eroii Internetului să îi ajute pe copii să identifice situațiile de manipulare online sau conținutul dăunător?

În cadrul programului, copiii nu primesc doar reguli. Ei învață să recunoască tiparele. Să observe când cineva le exploatează emoțiile. Să înțeleagă cum funcționează un mesaj manipulator sau de ce un conținut viral poate fi înșelător. Lucrăm cu scenarii reale, inspirate din școlile românești, pentru că teoria fără context nu schimbă comportamente.

Programul este construit pe cinci piloni fundamentali: Distribuie cu prudență, Nu te lăsa păcălit, Securizează-ți secretele, E cool să fii amabil și Dacă ai îndoieli, întreabă. Fiecare pilon abordează un aspect critic al siguranței online și îi învață pe copii să gândească critic înainte de a acționa.

Concret, copiii învață să recunoască semnele unei tentative de manipulare – mesaje care creează urgență, oferte prea bune ca să fie adevărate, solicitări de informații personale de la necunoscuți sau presiuni emoționale din partea unor persoane întâlnite online. Folosim povești, personaje cu care copiii se identifică, materiale video animate și jocul interactiv Interland, dezvoltat de Google, care transformă învățarea într-o experiență practică și memorabilă.

Un principiu esențial pe care îl promovăm este „Dacă ai îndoieli, întreabă!” – adică să nu rămână singuri cu ceea ce trăiesc în mediul digital, ci să apeleze la un adult de încredere: un părinte, un profesor, un polițist. Conform raportului Adfaber, 95% dintre copii nu le spun părinților despre experiențele negative din online. Tocmai de aceea, o mare parte din munca noastră se concentrează pe crearea unui climat de încredere în care copilul se simte în siguranță să ceară ajutor.

3. Ce materiale pune la dispoziție programul Eroii Internetului și unde se pot găsi?

Toate resursele sunt gratuite și accesibile pe https://adfaber.org/eroii-internetului/. Oferta este cuprinzătoare: programe școlare complete pentru preșcolari, ciclul primar, gimnaziu și liceu, cu planuri de lecții, fișe de lucru, vocabular specific și activități interactive. Pe platforma cursuri.adfaber.org, profesorii găsesc training-uri înregistrate pentru fiecare modul, ghiduri practice de abordare a discuțiilor cu elevii și sfaturi adaptate pe grupe de vârstă.

Pentru familii, avem webinarii gratuite, Ghidul Eroii Internetului pentru Familii și jocul Interland, care îi învață pe copii siguranța online într-un mod interactiv și distractiv.
Am creat și o serie de materiale video animate pe canalul nostru YouTube (youtube.com/adfaber), care explică pe înțelesul copiilor concepte precum protecția datelor, cyberbullying-ul sau recunoașterea înșelătoriilor online.

De asemenea, am lansat un chatbot gratuit pe adfaber.org/chatbot, unde părinții, profesorii și elevii pot adresa întrebări legate de siguranța în mediul online și pot primi răspunsuri și recomandări personalizate. Provocarea este să ajungem la acei părimți care nu știu încă cât de important este acest subiect.

6. Cum ar trebui să abordeze profesorii folosirea AI în clasă, astfel încât elevii să înțeleagă atât beneficiile, cât și limitele tehnologiei?

Profesorii nu trebuie să fie experți în AI ca să vorbească despre asta la clasă. Ce trebuie, este să fie este curioși și deschiși.
Recomand o abordare onestă: „Hai să descoperim împreună ce poate și ce nu poate face AI.” Această postură de explorare comună creează un spațiu de învățare autentic.

Concret, profesorii pot integra exerciții care să demonstreze atât puterea, cât și limitele AI: cereți elevilor să verifice un text generat de AI și să identifice erori factuale; comparați un eseu scris de un elev cu unul generat de AI și discutați diferențele de profunzime și autenticitate; folosiți AI ca punct de plecare pentru un proiect și demonstrați cât de mult valorează contribuția umană în rafinarea rezultatului.

Prin Adfaber, le punem la dispoziție profesorilor resurse și training-uri care integrează noile provocări aduse de AI. Nu trebuie să fie profesori de informatică – orice cadru didactic, indiferent de materia predată, poate susține această lecție. Trebuie doar să fie prezenți și să folosească instrumentele pe care le punem la dispoziție.

7. Cum vedeți impactul utilizării AI asupra dezvoltării cognitive a copiilor, având în vedere că mulți dintre ei folosesc deja instrumente de AI în activitățile lor zilnice?

În ceea ce privește dezvoltarea cognitivă, riscul nu este utilizarea în sine, ci dependența de răspunsuri instant. Creierul copiilor se dezvoltă prin efort, prin căutare, prin greșeală. AI trebuie să susțină acest proces, nu să îl înlocuiască.

AI poate deveni o scurtătură cognitivă. Dacă un copil învață că poate primi răspunsul la orice întrebare în câteva secunde, ce motivație mai are să gândească singur? E ca și cum ai avea un calculator înainte să înveți tabla înmulțirii – ai rezultatul, dar nu înțelegi procesul.

Pe de altă parte, AI poate fi un accelerator extraordinar al învățării, dacă este folosit corect. Un copil care folosește AI pentru a-și explica un concept pe care nu l-a înțeles la școală, pentru a explora un subiect care îl pasioneză sau pentru a-și verifica înțelegerea acestuia, are acces la un instrument incredibil de puternic.

Cheia este echilibrul și ghidajul adultului. Părinții și profesorii trebuie să învețe copiii să folosească AI ca un partener de gândire, nu ca un înlocuitor. Să pună întrebări, nu să accepte răspunsuri pasiv. Să verifice, să compare, să construiască pe ceea ce primesc. Altfel, riscăm să creștem o generație care știe să ceară răspunsuri, dar nu știe să pună întrebări.

10. Cum pot părinții crea limite sănătoase pentru timpul petrecut în fața ecranelor într-o lume în care tehnologia este integrată în majoritatea activităților copiilor?

Una dintre cele mai frecvente întrebări este legată de timpul petrecut în fața ecranelor. Dar discuția nu ar trebui să fie doar despre cantitate, ci despre calitate. Ce face copilul online? Cu cine interacționează? Ce învață?

O oră de programare sau de vizionare a unui documentar nu e aceeași cu o oră de scroll pe TikTok. Calitatea timpului digital contează enorm.

Recomand părinților să stabilească reguli împreună cu copilul. Când copilul participă la stabilirea limitelor, le respectă mult mai ușor. Creați zone fără ecrane – masa de prânz, dormitorul, ultimele 30 de minute înainte de culcare. Dar, foarte important, fiți un exemplu: dacă părintele stă cu telefonul la masă, copilul va face la fel.

Instrumentele de control parental sunt utile, dar nu trebuie să înlocuiască conversația. Cea mai bună protecție nu e o aplicație, ci o relație de încredere în care copilul știe că poate veni la tine cu orice problemă, inclusiv din spațiul digital.

11. Până la ce vârstă considerați că este necesară verificarea constantă a conținutului accesat de copii și cum poate fi făcut acest lucru fără a deteriora relația părinte–copil?

Nu există o vârstă magică la care „poți lăsa copilul singur pe Internet”. Este un proces gradual, asemănător cu modul în care îi învățăm să traverseze strada: la început îi ținem de mână, apoi îi lăsăm să traverseze sub supraveghere, iar la un moment dat le dăm încredere să o facă singuri – dar numai după ce am verificat că au învățat regulile.

Până la 10-12 ani, prezența activă a părintelui în viața digitală a copilului este esențială. După această vârstă, treptat, putem trece de la monitorizare directă la ghidare și la conversații deschise. Adolescenții au nevoie de intimitate digitală, dar au nevoie și să știe că pot apela la părinți fără teamă de judecată sau pedeapsă.

Secretul nu e supravegherea totală, ci construirea unei relații în care copilul nu simte că trebuie să ascundă ceva. 7 din 10 copii intră zilnic online fără supraveghere și 95% nu le spun părinților despre experiențele negative. Aceste cifre ne arată că problema nu e lipsa instrumentelor de control, ci lipsa conversației.