Festivalul de film care transformă accesibilitatea în normalitate. Animest SUPER

1. Cum a început acest proiect și de la ce nevoie a pornit?

Proiectul a pornit din întâlnirile noastre directe cu copii și tineri cu diferite abilități, în special din comunitatea surdă, care ne-au arătat că accesul lor la cultură are o serie de bariere. Comunitatea Animest, construită de-a lungul celor două decenii de existență a festivalului, se bazează pe respect și diversitate, iar momentul în care ne-am dat seama că nu suntem suficient de deschiși să primim alături de noi persoane care văd și aud lumea altfel, a fost momentul în care ne-am spus că trebuie să facem câteva schimbări în modul în care ne pregătim evenimentele. Avem deja doi ani de când învățăm ce înseamnă accesibilizarea culturală și ne formăm în tehnici de cultură incluzivă. Am realizat că, dincolo de lipsa infrastructurii, există o nevoie reală de contexte în care toți să poată participa împreună, în același spațiu.

Experimentele noastre inițiale cu proiecții accesibilizate au fost primite cu mult entuziasm – mă gândesc la proiecte precum „Ochi și urechi” (2024-2025) – un proiect de educație prin film accesibilizat pentru copiii surzi, sau „Emoții animate” (2005) – un proiect participativ în care peste 120 de copii și adolescenți au fost nu numai spectatori, ci și creatori de film. De aici a apărut dorința de a dezvolta un proiect mai amplu, care să transforme accesul la film într-o experiență firească, nu excepțională, pentru orice vârstă și în cât mai multe locuri din țară. Sloganul „România se mișcă” ni s-a părut că rimează perfect cu intențiile noastre și inițiativa Fundației Dacia pentru România a venit pentru noi la momentul potrivit. 

2. Ce este, pe scurt, Animest SUPER și ce își propune să ofere participanților?

Animest SUPER este un proiect cultural-educativ adresat publicului de toate vârstele și cu diverse abilități senzoriale. Un program de proiecții de film de animație accesibilizate, organizate în mai multe orașe din România, pentru public de toate vârstele și cu abilități senzoriale diverse. Vrem să aducem împreună spectatori auzitori și neauzitori, văzători și nevăzători, într-un spațiu comun, în care fiecare poate înțelege și trăi filmul în propriul mod. Ne propunem să oferim nu doar acces la cultură, ci și o experiență de întâlnire, dialog și învățare, în care diferențele devin o resursă și nu o barieră. O altă componentă importantă a proiectului sunt două module de training pentru operatori culturali, instituții, creatori și producători de conținut audiovizual, de la care aceștia să plece cu câteva idei practice de accesibilizare și cu convingerea că nimic nu e imposibil. 

3. Ce bariere întâmpină de obicei persoanele cu dizabilități în accesul la evenimente culturale?

Cele mai frecvente bariere sunt invizibile pentru majoritatea publicului: lipsa subtitrărilor adaptate, a interpretării în limba semnelor sau a descrierii audio, dar și spații care nu sunt pregătite pentru nevoi diferite. La acestea se adaugă lipsa informațiilor clare despre accesibilitate și teama de a nu fi înțeles sau acceptat. Toate acestea duc la excludere, chiar și atunci când intenția nu este aceasta. De aceea, accesibilitatea nu înseamnă doar tehnologie, ci și atenție, dialog și deschidere reală către diversitate. Un eveniment accesibil publicului cu nevoi diverse face ca experiența tuturor să fie mai plăcută. Simplul fapt că evenimentul este oferit cu toate aceste tipuri de accesibilizare înseamnă că spectatorul nu trebuie să își expună dizabilitatea la intrare, știe deja că organizatorul s-a gândit la nevoile și preferințele sale și i le-a respectat. Mai sunt și bariere financiare, deloc de neglijat, care fac ca un eveniment cultural să fie un lux pentru mulți. De aceea ne bucurăm de fiecare dată când avem sprijinul unui partener precum Fundația Dacia, ca să putem elimina de la început această barieră. Aș menționa aici și barierele geografice, pentru că încă au loc puține evenimente culturale incluzive la nivel național. Reușim prin Animest SUPER să ajungem în cât mai multe locuri din România, sperând să arătăm mici modele de evenimente care pot fi apoi replicate și îmbunătățite cu participarea comunităților respective.   

4. Ce ați învățat voi, ca organizatori, din procesul de a face festivalul accesibil?

Am învățat că accesibilitatea nu se poate construi fără dialog direct cu comunitățile. Cele mai valoroase soluții au venit din colaborarea cu persoane cu abilități diverse, cadre didactice, interpreți de limba semnelor sau consultanți surzi și nevăzători. Am înțeles că nu există o soluție universală, ci un proces continuu de adaptare și învățare. În același timp, am descoperit că beneficiile nu sunt numai pentru un grup anume, iar un eveniment accesibil devine mai primitor pentru toți participanții. Accesibilitatea nu este o limitare, ci o formă de calitate.

Animest este un festival mare, care se întinde pe zece zile, are în jur de 350-400 de filme scurte și lungi la fiecare ediție. Peste 90 de proiecții de film și seri speciale se desfășoară în patru-cinci spații din București,  într-un cadrudestul de inaccesibil fizic înainte de orice. De aceea, accesibilizarea completă a festivalului este doar un ideal, suntem conștienți de limite, dar încă se pot face destul de multe pentru a împărți bucuria festivalului cu persoane cât mai diverse. 

La fel de important, am învățat că cele zece zile din an nu sunt suficiente, că publicul surd sau neauzitor are nevoie de evenimente incluzive tot anul. De aceea investim în proiecte precum Animest SUPER și în încurajarea colegilor din domeniul cultural pentru ca oferta de evenimente accesibilizare să crească. 

5. Ce înseamnă pentru participanții cu dizabilități posibilitatea de a lua parte la o experiență culturală precum Animest SUPER?

Pentru mulți participanți, este prima dată când pot merge la cinema fără bariere de acces. Înseamnă să înțeleagă filmul în întregime, să râdă și să reacționeze împreună cu ceilalți, să simtă că aparțin acelui spațiu. Înseamnă vizibilitate, încredere și bucuria de a fi parte dintr-o experiență comună. Pentru noi, aceste momente confirmă cât de important este să construim contexte în care fiecare persoană se simte binevenită și respectată, nu doar invitată sau tolerată. Pentru ca fiecare să se simtă SUPER, fără nevoia de a fi superoameni, cu superabilități de auz, de văz sau de mobilitate.

Și, pentru că dizabilitățile pot fi și temporare sau pot veni inevitabil odată cu vârsta, este cu atât mai urgentă nevoia de a transforma accesibilizarea într-un instrument normal, care să fie la baza organizării oricărui tip de eveniment public. 

6. Ce a făcut posibil, în mod concret, sprijinul Fundației Dacia pentru România, prin sponsorizarea Automobile Dacia?

Sprijinul Fundației Dacia pentru România a făcut posibilă extinderea proiectului în mai multe orașe și accesibilizarea unui număr mai mare de filme – pentru că este adevărat că accesibilizarea corectă și profesionistă este solicitantă financiar, cere implicarea multor specialiști și cere timp. A însemnat resurse pentru subtitrare descriptivă, interpretare în limba semnelor române și descriere audio, dar și licența de difuzare a filmelor, având resurse să le alegem pe cele mai potrivite, mai noi, mai premiate. 

Dincolo de partea practică, acest sprijin transmite un mesaj esențial: că incluziunea este o responsabilitate comună. Proiecte ca acesta pot exista și crește doar prin parteneriate solide. Sprijinul Fundației Dacia pentru România demonstrează cât de important este rolul unor parteneri vizionari pentru a putea crește și pentru a ajunge la cât mai mulți oameni.