De ce pare o idee bună (și de ce nu e)
Traversatul pe diagonală se întâmplă din două motive simple: comoditate și falsă siguranță. Comoditate, pentru că traseul pare mai scurt. Falsă siguranță, pentru că trecerea e percepută ca o zonă în care mașinile se opresc automat, indiferent cum ajungi la ea.
În realitate, trecerea nu este un scut care te protejează. E doar un loc unde regulile sunt mai clare. Totuși, regulile funcționează cel mai bine când tu ești previzibil. Când traversezi pe diagonală, schimbi „scenariul” pentru șofer: apari dintr-un unghi neașteptat, pe o traiectorie mai greu de anticipat, uneori chiar din spatele unor obstacole (mașini parcate, stâlpi, panouri). Și exact acest tip de situații reduc timpul în care ceilalți șoferii, dar și ceilalți participanți la trafic, pot reacționa corect.
Ce nu vezi tu și vede (sau nu vede) șoferul
Impresia ta, ca pieton, este că șoferul te-a văzut. Din perspectiva șoferului însă, lucrurile stau altfel: atenția lui e împărțită între banda lui, intersecție, oglinzi, unghiuri moarte, eventual un viraj sau o mașină care vine din lateral. În momentul în care tu „tai” trecerea, intri pe carosabil mai devreme decât dacă ai veni perpendicular și, uneori, ajungi exact în zona în care el nu are vizibilitate sau în momentul în care el își repoziționează privirea.
Apoi este vorba de fizică. La 50 km/h, o mașină parcurge în jur de 14 metri într-o singură secundă (timpul mediu de reacție), la care se adaugă distanța de frânare. Pe carosabil uscat, de la frânare până la oprirea completă, sunt aproximativ 25-30 de metri, iar pe ploaie/polei distanțele cresc semnificativ. Cu alte cuvinte: dacă tu intri pe trecere dintr-un unghi neașteptat, la mică distanță de mașină, nu mai există „spațiul” necesar pentru o oprire lină și sigură. Șoferul ajunge să frâneze brusc sau, mai rău, să nu te observe la timp.
Spune-ți părerea!
Fii primul care comentează!