În competiții nu concurezi cu ceilalți, ci concurezi cu tine. Despre performanță, cu Radu Racoviță

Activitatea fizică, un plan alimentar echilibrat și odihna suficientă joacă pentru noi un rol esențial în menținerea unui stil de viață sănătos. Pentru colegul nostru Radu Racoviță, General Manager Systems Engineering RTR, acest stil de viață reprezintă, de câțiva ani buni, un motor în dezvoltarea performanței. Pornind de la o simplă activitate de petrecere a timpului liber și de a pierde din kilogramele în plus, Radu a ajuns să participe astăzi în competițiile de tip triatlon, reușind să fie mai performant de la an la an. Vă invităm să aflați povestea performanței lui și ce sacrificii o însoțesc.

 

Fiecare poveste are un început. Cum a început povestea ta cu competiția Ironman?

Am început să alerg în parc în anul 2002, pentru condiție fizică și pentru a da jos kilogramele în plus. Până în 2010 am practicat alergarea doar pentru relaxare și pentru a petrece timp în natură. Apoi, în 2011, am început să particip la mici evenimente sportive, iar în anul 2012 am alergat pentru prima dată la un maraton. Pentru cei care nu știu deja, distanța pe care se aleargă la un maraton este de 42,2 km. A fost o aventură lungă și solicitantă din cauza faptului că nu mai alergasem pe o distanță atât de lungă până atunci. De altfel, nici antrenamentul nu a fost pe măsură.

Pasiunea pentru alergare s-a dezvoltat treptat, iar prin participarea la diverse competiții am aflat și de sportul numit triatlon. Acesta constă în trei probe sportive  - înot, bicicletă și alergare - care au loc una după cealaltă, fără pauză. Competiția „supremă” în acest sport este distanța Ironman sau „full distance”, care constă în 3,8 km de înot, 180 km de bicicletă și 42,2 km de alergare. La prima mea participare în 2016, la Ironman Austria am finalizat concursul în aproape 11 ore. De atunci, fascinat de comunitatea din această disciplină, am rămas pasionat de acest sport și mi-am dorit să continui, cu obiectivul de a finaliza cu un timp cât mai bun. Tot din 2016 mă ghidez după motto-ul Ironman, „Anything is possible!”, atât în viața de zi cu zi, cât și în cea profesională.

 

Pregătirea este cheia succesului. Cum te pregătești pentru un triatlon?

Pregătirea pentru competiție are multe aspecte, cele mai relevante fiind pregătirea fizică și cea mentală. Pentru pregătirea fizică, în funcție de rezultatul pe care mi-l propun, am nevoie de un anumit număr de ore de antrenament. Obiectivul meu, însă, a fost să îmi îmbunătățesc timpul de fiecare dată. Recomand oricui dorește să practice triatlonul să înceapă treptat, cu o competiție de tip Sprint sau distanță Olimpică, urmând ca apoi să treacă la distanțe consacrate (Half Ironman și full Ironman). În ecuația pregătirii fizice sunt necesare antrenamente fizice intense, odihnă, o viață ordonată și un plan alimentar disciplinat care să ofere energia necesară pentru a finaliza cursa cât mai rapid și fără accidentări. În funcție de etapa în care mă aflam în planul de antrenament, care se întinde pe o durată de până la 6 luni, am ajuns la 16-18 ore de sport pe săptămână. Efortul trebuie susținut și de un echilibru între job, familie și pasiune. În ceea ce privește odihna, mă trezesc adesea la 5 dimineața și încerc să adorm cât mai devreme seara deoarece odihna este a patra disciplină din triatlon. Nu trebuie exclusă nici pregătirea psihică, planul de antrenament permițându-mi să trec de anumite bariere, nu doar fizice, ci și de natură mentală. Practic acest sport din pasiune, scopul meu find, în primul rând, să concurez cu mine, să-mi demonstrez că pot deveni mai bun pe zi ce trece.

 

Care sunt gândurile din timpul curselor și cum te motivează să continui atunci când apar dificultăți?

În timpul antrenamentelor pentru Ironman traversez diverse stări. La începutul cursei apare un sentiment de nerăbdare pentru că sunt la capătul multor luni de antrenament greu și pentru că știu că a venit ziua în care toate eforturile trebuie să aibă rezultat. Sentimentul durează până în momentul startului. Odată ce am început, fiecare probă vine cu gândurile ei. La înot încerc să fiu cât mai eficient pentru a-mi conserva energia, fiind proba pe care o stăpânesc cel mai puțin. Pe bicicletă, care reprezintă cea mai mare parte a timpului din cursă, mă lupt cu mine, cât și cu natura. În final, alergatul este disciplina mea preferată. La alergare îmi place să descompun cei 42,2 km în distanțe mai mici, de exemplu, în secțiuni de 6 km care corespund unei ture de lac Herăstrău. Este traseul pe care m-am antrenat de multe ori. Dacă pe parcurs simt că sunt obosit și nu mai pot, mă motivez cu gândul că ceea ce urmează reprezintă doar câteva ture de lac Herăstrău. Bineînțeles, sunt și alte elemente ce mă motivează să continui cum ar fi: linia de finish, încurajările suporterilor de pe margine sau familia și prietenii ce mă așteaptă la final.

 

Are pregătirea pentru competiție și efecte negative?

Cu siguranță, ca orice alt lucru, există o limită la care trebuie să știi când să pui stop. Uneori trebuie să accepți că un antrenament programat nu va fi făcut, din diverse motive, iar alteori trebuie să accepți că este o zi mai rea. Deși aveai planificat un antrenament greu va trebui să te mulțumești cu unul scurt și mai puțin intens. Fiind vorba de multe ore de antrenament, mai devreme sau mai târziu se resimte o uzură psihică, cât și fizică. Pe plan fizic, cel mai mare risc este la nivelul articulațiilor, fiind cele mai afectate de efort, mai ales la alergare. Pot apărea și accidentări, cel mai des întâlnite fiind la alergare sau la bicicletă. În România, practicanții de ciclism pe șosea nu sunt întotdeauna respectați sau protejați de riscul unor accidentări cauzate de neatenția șoferilor.  Atât eu, cât și câțiva prieteni ne-am ales cu accidentări mai mult sau mai puțin grave. Așa cum am spus mereu, pentru a putea practica acest sport sunt riscuri care trebuie asumate.

 

Poate reprezenta triatlonul un efort financiar ?

Este un sport ce poate fi practicat de către oricine, în care poți debuta cu un buget mai redus și apoi poți investi în echipamente mai scumpe. Pe lângă echipamentul necesar, despre care am putea discuta zile întregi, trebuie achitată și o taxă de participare la competiții. Ca în orice domeniu sau hobby, performanța necesită echipamente foarte bune și implicit scumpe. Ca exemplu, în ultimii 10 ani bicicletele au evoluat foarte mult, astăzi fiind disponibile tuturor biciclete cu echipări de top și cadre aerodinamice, al căror preț poate ajunge ușor să depășească prețul unei mașini. Costul echipamentelor crește odată cu nivelul de performanță la care vrei să ajungi. De la câteva sute de euro (echipament pentru triatloane scurte), la câteva mii de euro (echipament pentru triatlon pe distanță lungă). Aș spune deci că triatlonul poate fi practicat de oricine, dar este nevoie de o condiție minimă financiară pentru a progresa.

 

Pregătirea pentru competiție este dificilă. Dar cât de dificilă este îmbinarea ei cu familia, cariera, prietenii și alte priorități?

Pentru toți ziua are 24 de ore. Astfel, este vorba de o alegere de făcut, de o eficientizare a fiecărei clipe și despre a găsi echilibrul între toate activitățile planificate. Mi-am propus ca acest hobby să nu penalizeze timpul petrecut cu familia sau munca. Găsesc în sport o relaxare care îmi permite, în ciuda activității fizice, să mă odihnesc și să mă relaxez psihic. Astfel, am încercat mereu să fiu cât mai organizat, să comunic mult cu cei din jur și să mă organizez mereu în avans pentru a putea fructifica fiecare clipă. Spuneam mai devreme că un plan de antrenament pentru Ironman se poate întinde pe o durată de 6 luni. Practic, când decid să mă înscriu la o astfel de competiție, îmi fac un plan de antrenament în avans pentru următoarele 6 luni. Asta îmi permite să organizez totul în avans și să îmi planific bine timpul. Acasă am fost mereu structurat și am împărțit cu soția tot ce avem de făcut, astfel încât să putem organiza totul din timp – concedii, city-break-uri, activități cotidiene. La muncă este vorba despre eficiență și finalizarea task-urilor la timp deoarece ele sunt urmate de antrenament sau de treabă acasă. De multe ori, problemele complicate de la birou își găsesc rezolvarea în timpul antrenamentelor. Atunci sunt singur și cu mintea limpede şi pot identifica cele mai bune soluții. În plus, trezitul de dimineață mă ajută. Am o cu totul altă energie după un antrenament matinal, energie care schimbă în bine dinamica zilei. Am renunțat și la televizor în ultimii ani, ceea ce este un câștig enorm de timp.

Nu în ultimul rând, un aspect foarte important este că beneficiez de susținerea familiei. Faptul că am avut suportul ei, atât în organizarea antrenamentelor, cât și în activitatea cotidiană, reprezintă un factor major în rezultatele sportului de anduranță. Timpul pentru ieșiri și socializare este mai puțin și i-am păstrat doar pe prietenii apropiați de care mă leagă aceleași principii, valori și pe care atunci când îi văd îmi transmit energie pozitivă. Cu unii mă antrenez zilnic, iar cu alții mă văd la final de săptămână pentru socializare. Și, poate un aspect important, sunt fericit și că am prieteni care aleargă sau înoată datorită pasiunii mele pentru sport.

 

Oricine poate participa la un triatlon pe distanță lungă? Ai vreun sfat pentru cei care sunt la început de drum?

Cu suficientă dorință și motivație oricine se poate apuca de sport, începând cu alergarea, care este un sport ușor și relativ ieftin. Important este faptul că nu trebuie să fii în competiție cu ceilalți, mai întâi trebuie să-ți demonstrezi ție că poți. Pentru a participa la un triatlon pe distanță lungă (Ironman) consider că este important să parcurgi treptat toate etapele, cum ar fi distanțe intermediare și să te antrenezi progresiv. Dacă ar fi să dau vreun sfat, aș recomanda achiziția unui ceas care să permită urmărirea parametrilor fizici, cât și evoluția. Un aliat purtat pe mână poate da câteva indicații prețioase privind nivelul de efort depus sau nevoia unei pauze. În plus, acest ceas permite conexiunea cu cei dragi în timpul antrenamentelor. Disciplina joacă de asemenea un rol important. Trebuie sa faci un sport bucurându-te de proces și de călătorie. În Ironman îmi place să spun adesea că nu contează timpul în care termini cursa, ci faptul că ai avut curaj să te apuci și să duci la bun sfârșit un plan de antrenament greu. În cele din urmă, nu trebuie uitat că este o senzație unică atunci când ajungi la final și ești înconjurat de mii de oameni care te aplaudă. De ce nu ai fi și tu unul dintre ei?

 

 

Un articol realizat de Alexandru Stanciu, contribuitor KilometrulBine.ro, stagiar Renault Group România.