IG: Povestiți-ne puțin despre dumneavoastră. Cum de v-ați început activitatea în ONG?

GA: Mă întorc în timp, 30 de ani în urmă, când practic am început o nouă viață, odată cu România proaspăt ieșită din coșmarul dictaturii comuniste. Când i-am văzut pe copiii acelui crunt regim politic, am știut că am treabă de făcut, că avem, cu toții, o țară de reconstruit. Erau zilele în care imaginile din orfelinatele românești șocau întreaga lume. Am început, așadar cu activități de intervenție imediată, vorbeam despre salvarea copiilor abandonați, exploatați prin muncă, care purtau traume grele. Nimic însă nu s-ar fi rezolvat doar cu ajutor de urgență, trebuiau gândite programe integrate, complexe, care să corecteze cauzele sociale pentru care drepturile copiilor nu erau, de fapt, garantate.  Așa s-a născut „Salvați Copiii” România.

IG: Lucrați de 30 de ani la „Salvați Copiii”. Educația din școli, din urmă cu 30 de ani, când dumneavoastră v-ați început activitatea la „Salvați Copiii”, versus educația din 2021: ce s-a schimbat?

GA: Nu împărtășesc pesimismul absolut, că nu s-a schimbat nimic sau că s-a schimbat în mai rău, dar nici optimistă nu pot fi. Ce nu s-a schimbat este bugetul infim, raportat la PIB, alocat educației. Nu doar că nu atingem, nici cu acest buget pentru 2022, dezirabilul 6% din PIB, dar ne situăm sub 2,5%. Asta arată, de fapt, că educația nu e o prioritate de politici publice, ori, tocmai de educație depind toate celelalte, inclusiv un vot responsabil, o societate funcțională, un nivel de trai decent.

IG: Educația se face în școli. Dar ce se întâmplă după? Spuneți-ne despre programele „Școală după Școală”. De unde nevoia unor astfel de centre?

GA: „Salvați Copiii” militează pentru programul „Școală după Școală” în toate unitățile de învățământ, pentru că e nevoie de programe complexe, integrate, dacă chiar urmărim indicatori sociali și de calitate. Este crucial pentru copiii vulnerabili să aibă acces la sprijin educațional, psihologic și social. Masa caldă pe care o mănâncă în centrele „Salvați Copiii” este, pentru familii, o necesitate.

Programele de recuperare educațională garantează că acești copii au acces real la educație, nu doar pe hârtie, și, mai mult, că pot ieși din comunitățile marginale. România e țara în care transferurile sociale, adică posibilitatea de a rupe cercul vicios al sărăciei educaționale și de a schimba, astfel, clasa socială, sunt la un nivel minim. De aici, necesitatea de a gândi politici publice susținute, care să aibă continuitate și care să le dea copiilor vulnerabili pârghii prin care să poată sparge cercul vicios al sărăciei.

IG: Care este rata de succes al acestor programe? Sunt ele suficiente?

GA: Vă dau mai întâi niște numere. În ultimii 20 de ani, de când „Salvați Copiii” are programele de reintegrare educațională:

• 58.868 de copii au beneficiat de sprijin socio-economic, pentru a putea fi integrați educațional și pentru a preveni abandonul școlar al copiilor vulnerabili;
• 39.444 de copii au fost incluși în programul „Școala după Școală” și de educație remedială;
• 9.349 de copii au participat la „Grădinițele Estivale”;
• 4.624 de copii au fost recuperați educațional, prin programul „A Doua Șansă”.

În primele 11 luni ale anului 2021, un an marcat de criză sanitară, care i-a expus riscului de excluziune socială tocmai pe cei mai vulnerabili, Organizația „Salvați Copiii” și-a intensificat programele de reinserție și sprijin socio-pedagogic astfel:

• 5.946 de copii au beneficiat de suport în programul de prevenire a abandonului școlar prin activități de tip „Școala după Școală și Educație remedială”;
• 23.400 de copii au beneficiat de servicii educaționale îmbunătățite, ca urmare a formării cadrelor didactice (477 specialiști formați) și primirii de dispozitive necesare învățării online, rechizite și produse igienico-sanitare (54 de școli dotate);
• 748 de copii au beneficiat de suport în programul„ Grădinițe Estivale”;
• 248 de copii au fost reintegrați prin programul „A Doua Șansă”.

IG: Pot gesturile mici să ajute societatea? Sau e necesară o implicare masivă pentru schimbarea lucrurilor care nu funcționează așa cum ar trebui? Și aici ne referim la educație, sistem sanitar, protejarea mediului și lista poate continua.

GA: Solidaritatea socială este resursa cea mai bună, un capital enorm. În această vară, am primit cea mai bună lecție tocmai de la oameni și companii care înțeleg că binele construiește: am făcut o campanie fulger, pentru a cumpăra o ambulanță necesară Spitalului „Grigore Alexandrescu” din București. La capătul a șapte  zile, aveam nu una, ci două ambulanțe. Acum, am demarat un proiect și mai complex: renovarea integrală a Blocului Operator și a Secției ATI ale Maternității Polizu.  Doar solidaritatea socială va reuși, acolo unde statul nu poate. Așteptăm suportul companiilor prin sponsorizări și al românilor inimoși la sms 8844, cod „SALVEZ” sau pe on-line, pe site-ul www.salvaticopiii.ro.

Împreună, de exemplu, până acum, am dotat 102 unități medicale cu 940 de echipamente performante care au salvat viața a 140.000 de nou-născuți și copii. Este impresionant, nu? Asta înseamnă solidaritate în forma cea mai pură.

IG: Cum ar arăta societatea ideală la nivel de educație, incluziune socială, protecția mediului? Cum putem contribui cu toții, astfel încât tranziția spre mai bine, spre un nou standard de normalitate să fie mai eficientă și mai ușoară?

GA: Societatea ideală este aceea așezată pe priorități reale și care există în politicile publice, nu doar în campaniile electorale. Nouă ne lipsește continuitatea, de la un mandat la altul. Ne lipsesc construcția și strategia pe termen lung. Ne lipsește autoritatea statului, acolo unde e nevoie de reguli.

Un pact național pentru educație și sănătate, pentru asigurarea drepturilor copilului, care să fie respectat de toate partidele politice și continuat de la un Guvern la altul, indiferent de numele politicienilor, ar fi un cadru excelent pentru normalitatea despre care vorbiți. Ne lipsește un plan real pentru eliminarea sărăciei și asigurarea oportunităților de educație și dezvoltare pentru fiecare copil, indiferent de statutul socio-economic al familiei. România este într-o situație foarte grea, datorită scăderii natalității, creșterii migrației economice, a  nivelului de sărăcie în rândul copiilor. Vă dați seama ce înseamnă 1.582.000 de copii care trăiesc în sărăcie? Ce societate construim?  Clasa politică trebuie să pună copilul sus – Prioritatea #1 - pe agenda politică.

    Gabriela Alexandrescu e specialist în drept umanitar internațional și economie, un promotor al drepturilor copilului. Aceasta e Membru în Grupul Decizional al „Save the Children”, cea mai mare organizație independentă din lume care  promovează drepturile copilului și care cuprinde 30 de membri, desfășurând programe în peste 120 de țări.Începând din 2015, Gabriela Alexandrescu s-a regăsit în „Top 50 cele mai influente femei din România”, realizat de revista Forbes. Este recunoscută pentru expertiza sa în planificare strategică și bugetară, management de echipă, management de programe, lobby și advocacy, comunicare și strângere de fonduri.

Sursă foto: arhivă personală