De vorbă cu Marius Furceanu despre lucrurile mici care, uneori, sunt cele care contează cel mai mult

Andreea Rădulescu, Manager Corporate Digital Communication Renault Group, contributor kilometrulbine.ro, în dialog cu Marius Furceanu.

 

Marius Furceanu asigură mentenanța Declic, platforma internă de comunicare a Renault Group, la nivel global. Marius face parte din echipa Global Business Services din anul 2016. A fost mai întâi Graphic Designer, poziție pe care a ocupat-o până în 2018 când a preluat rolul actual.

Marius este absolvent de Matematică Informatică și a fost întotdeauna pasionat de grafică și pictură. Încă de la 6 ani a frecventat cercul de pictură din orașul său natal, un mic oraș din Moldova după cum îl descrie, și este unul dintre norocoșii care au reușit să-și transforme pasiunea în meserie. Pe lângă meseria sa, Marius este pasionat de fapte bune şi voluntariat.

 

Am stat de vorbă cu Marius şi am aflat mai multe despre activitățile de voluntariat în care a fost implicat şi despre lucrurile care i-au rămas în minte și în suflet după toți acești ani.

AR: Ce ne poţi spune Marius despre începuturile tale în ale voluntariatului?

MF: Primele mele acțiuni de voluntariat au început în primul an de facultate, când eram în căutarea unui mediu în care sa îmi pot exersa abilitățile artistice pe care să le pot combina cu digitalul. Așa am descoperit un ONG studențesc, BOS - Business Organization for Students. ONG-ul funcționează ca o adevărata companie, fiind împărțit pe departamente, în care fiecare membru este ales în funcție de abilitățile sale. Organizația are manageri, președinte şi chiar un Board of Advisors. Lucrurile sunt foarte bine structurate, iar mediul de acolo ne oferea tuturor posibilitatea să învățăm unii de la ceilalți, să greșim şi să învățăm din greșeli, în timp ce construiam împreună proiecte educaționale pentru studenți. Experiența într-un astfel de ONG ajută foarte mult un tânăr aflat la început de drum şi pot spune că mi-a definit cariera.

Din 2008 până în 2018, prin intermediul Brigăzii de Voluntari, am avut ocazia să coordonez sute de echipe de voluntari care organizau festivaluri, concerte, evenimente culturale, sportive şi multe altele. Cei care frecventează astfel de evenimente sigur au interacționat cu membrii acestei organizații care formează tineri dornici să învețe ce înseamnă industria organizatoare de evenimente. Adevărul este că am intrat în acest grup din dorința de a fi de cealaltă parte a scenei, să pot vedea partea mai puţin cunoscută a unui concert / festival, însă totul s-a dovedit a fi mai mult de atât. Pe lângă faptul că făceam parte dintr-un grup destul de cool, am învățat să găsesc soluții rapide la probleme şi situații limită, am reușit să trec peste teama de a vorbi cu persoanele necunoscute și peste firea mea timidă, am deprins foarte multe abilități care m-au ajutat în carieră și care au contribuit la creșterea şi evoluția mea. Mai mult, alături de colegii mei din organizație, am creat propriul festival, făcut de voluntari pentru voluntari, indiferent de tipul de voluntariat în care erau implicați. Timp de 3 zile am organizat o multitudine de workshop-uri, ateliere de creație și chiar un concert.

AR: Ai fost o perioadă destul de lungă voluntar BOS, timp de 10 ani. În ce alte proiecte de voluntariat te-ai mai implicat de-a lungul timpului?

MF: Pe lângă job, familie şi proiectele de voluntariat în care mă implic, sunt foarte pasionat de sport, în special de alergare de anduranță şi ciclism. Sportul ocupă un loc foarte important în viaţa mea pentru că îmi oferă de fiecare dată cantitatea de adrenalină şi dopamină de care am nevoie pentru a trece mai ușor peste momentele mai dificile. Pot spune că nu de puține ori am depăşit anumite hopuri care au apărut în viața mea cu ajutorul sportului.

În timp, am încercat sa dau un scop participării mele la competiții, aşa că am ales să alerg pentru diferite cauze. Am alergat cele mai multe curse până acum pentru a-i susține pe cei de la Hospice Casa Sperantei. Hospice dezvoltă servicii complete de îngrijire paliativă, care sunt oferite în centre de zi, ambulatorii şi unități proprii pentru internare, la domiciliul pacienților şi în spitalele partenere. În cei 29 de ani de existență, Hospice a adus alinare și speranța pentru aproape 40.000 de copii și adulți cu boli incurabile.

Ultimul proiect la care am luat parte ca voluntar a fost 100K Walk, un proiect început de prietenul meu Memo (Sebastian Vrânceanu) de la Radio Guerilla. Descrierea exactă a 100k Walk îi aparţine chiar lui Memo: „Este călătoria pe care o faci din interiorul tău către destinele celorlalți. Este drumul care ajunge să ne definească şi, deși mergem separat, pașii ne duc în aceeași direcție”.

AR: Care a fost cea mai frumoasă încurajare pe care ai primit-o până acum?

MF: La prima ediție 100K Walk, cea la care am participat, a fost necesar să parcurgem 100 de kilometri, pe jos, în plimbare, timp de 2 zile. Fiecare kilometru finalizat se transforma într-o ora de terapie pentru copiii cu autism. Un demers pe cât de simplu pare, pe atât de complicat s-a dovedit a fi, însă fiecare participant a reușit să se mobilizeze și să își ducă la bun sfârșit misiunea. Deși a fost multă suferință fizică și o luptă continuă cu propriile gânduri, nimeni nu a renunțat.

Lucrul care ne-a surprins cel mai tare după această prima ediție a fost reacția și susținerea oamenilor. Pe unii îi cunoșteam, pe alții nu. Întotdeauna am crezut că fiecare dintre noi trăiește în bula lui, cu 2, 3 oameni care ne susțin și cam atât. Evenimentul acesta m-a făcut să îmi deschid ochii și să văd lucrurile altfel.

AR: Ce amintire ţi-a rămas în suflet dintre toate proiectele de voluntariat în care te-ai implicat de-a lungul timpului?

MF: Amintirea care mă face să am și acum piele de găină este una legată tot de 100K Walk. Era miezul nopții când, undeva pe la km 80, pe drumul dintre Ploiești și București, am văzut pe marginea drumului un domn care ne aștepta cu ceai cald și câteva gustări. Văzuse live-urile pe care le-am făcut pe parcursul zilei și s-a gândit să ne iasă in întâmpinare. Mi s-a părut cel mai sincer și frumos gest făcut de un necunoscut pentru mine și deși eram cu toții foarte obosiți, abătuți chiar, acesta ne-a dat o energie fantastică de a merge mai departe. Uneori, lucrurile mici sunt cele care contează cel mai mult.

AR: Ce mesaj le-ai transmite celor care nu au făcut încă voluntariat, dar se gândesc la acest lucru?

MF: Faptul că acțiunile tale, ca voluntar, sunt văzute de ceilalți și apreciate, faptul că eforturile tale se transformă în lucruri palpabile pentru cei care au nevoie, sau le oferă acestora speranța de a merge mai departe, toate aceste lucruri îți dau o satisfacție incredibilă și sentimente pe care nu le poți trăi altfel decât oferind.

Îi îndemn pe cei care simt că trebuie să se implice în activități de voluntariat să nu mai stea pe gânduri și să acționeze. Voluntariatul nu este doar despre ceea ce oferi tu celorlalți, este și despre ceea ce primești, iar de multe ori ceea ce primești este de neprețuit.

Sursă foto: arhivă personală